Hai la teatru

Teatru

Follow on Twitter
Hai la teatru header image 2

Lear(n)

July 15th, 2008 · No Comments

… pentru că noul Lear, montat de Andrei Şerban la Bulandra, este o lecţie de teatru, iar asistând la ea – înveţi. Nu contează dacă îţi place sau nu materia, important este să prinzi drag de cel ce ţi-o predă. Şi cu-n profesor care ştie să-ţi scormonească interesul şi pasiunea, totul merge mai uşor. Andrei Şerban asta face – sapă adânc, în inconştient, acolo unde sălăşluiesc emoţiile şi gândurile cele mai nepătrunse, acolo unde se adună şi se procesează informaţia, acolo unde se iau deciziile.

Lear este tipul de spectacol care îţi place sau nu, pe care îl înţelegi sau nu, pe care îl accepţi sau nu. Poţi nuanţa, fireşte, dar rezultatul final este fie unul pozitiv, fie unul pe minus.

Mie, personal, mi-a plăcut şi în mod cert voi merge să mai văd piesa. Motivul principal derivă din faptul că distribuţia este exclusiv feminină, iar regizorul a construit încă de la început două variante:

Distribuţia 1: Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Ioana Pavelescu, Emilia Bebu, Maria Obreţin, Mihaela Mihăescu, Nicoleta Hâncu, Iuliana Ciugulea, Ada Navrot, Dorina Chiriac, Ana Ioana Macaria, Liliana Pană, Lia Bugnar, Cristina Casian, Ana Covalciuc, Anca Constantin, Lia Bugnar, Gabriela Curpăn.

Distribuţia 2: Mariana Mihuţ, Dana Dogaru, Rodica Lazăr, Andreea Bibiri, Daniela Nane, Irina Ungureanu, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Virginia Mirea, Geo Dinescu, Profira Serafim, Ana Covalciuc, Gabriela Curpăn.

Vor exista, fireşte, şi permutări, dar acestea sunt versiunile full-option.

O altă noutate pentru public va fi scena. Nimic din ce ştiaţi despre sala Toma Caragiu (Icoanei) nu mai este valabil. Spaţiul de lucru este total diferit, ceea ce crează de altfel şi primul element-neaşteptat pentru spectator. M-am surprins, la un moment dat, uitându-mă către peretele aflat în spatele scenei obişnuite: părea unul din BCA, cu crăpături destul de adânci, şi chiar îmi trecea prin cap comentariul “ia uite, la ăsta n-au ajuns să-l repare.” Nu peste mult timp, acea parte a decorului a căzut astfel încât în spatele crăpăturii s-a format un munte. Şocul a fost urmat de-un sentiment de admiraţie: “e meseriaş Buhagiar.”

Ieşi din sală în pauză, iar când te întorci descoperi alte detalii: dacă din munte ţăşneşte un izvor, la un moment dat acesta se transformă în râu, albia şi apa lui devenind acum noul spaţiu de joc. Tot în albie se adună şi apele ploii în care a cântat la finalul actului întâi bufonul trăznit (Dorina Chiriac).

Costumele, create de Lia Manţoc, se integrează perfect în imaginea de ansamblu. Nimic nu şochează, totul inspiră simplitate şi funcţional şi, nu în ultimul rând, calitate. Impactul vizual este unul puternic, dar el vine din actul actoricesc, nicidecum din costume sau decor. Cât de mult trebuie să trudeşti ca să obţii un astfel de rezultat…

În ceea ce priveşte jocul, remarc pentru a doua oară (prima dată a fost după ce-am văzut Spovedanie la Tanacu), în decurs de numai o lună, că Andrei Şerban ştie să formeze o echipă şi să insufle acest spirit celor cu care lucrează. Mecanismul nu merge strună deocamdată, dar repetiţiile deschise cu public sunt, de fapt, etapa controlului tehnic de calitate şi ocazia de a mai unge spiţele care nu se-nvârt cum trebuie.

Am rămas impresionată (din nou) de Mariana Mihuţ (Lear), de Dorina Chiriac (Bufonul) care mă surprinde de fiecare dată, de Ada Navrot (Kent) şi, nu în ultimul rând, de Nicoleta Hâncu (Cordelia). Nici Valeria Seciu n-a jucat rău deloc (Gloucester), chiar dacă eu personal nu sunt un mare fan al ei. În acest Lear, însă, mi-a plăcut. Am aşteptări mai mari de la Iuliana Ciugulea (Albany) şi de la Lia Bugnar (Regele Franţei).

Dacă v-aţi hotărât să vedeţi noul Lear, ţineţi cont de faptul că durează 4h 20 min (cu pauză). Pentru a evita coada de la bufet şi în lipsa produselor pe care aţi dori să le consumaţi (apă, de exemplu), luaţi-vă o sticlă sau două în geantă, după cum n-ar fi rău să adăugaţi şi ceva de ronţăit. Vi se va face sigur foame şi un biscuit, eventual un mic sandwich, este întotdeauna mai bun decât chips-urile sau batonul de Snickers de la teatru.

Biletul costă, cel puţin deocamdată, 21,2 lei. Fotografiile sunt preluate de pe site-ul Teatrului Bulandra.

Tags: Bulandra · Mic · alternativ

0 raspunsuri pana in prezent ↓

  • Nu exista nici un comentariu pana in acest moment.

Leave a Comment