Hai la teatru

Intri într-o sufragerie. Totul este aranjat, băuturile – locale (ţuica noastră de prune) şi străine (Balentine’s) – sunt pregătite şi n-ai altceva de făcut decât să aştepţi şi restul grupului. Acesta este format într-o majoritate covârşitoare din femei – doar ele reprezintă mai mult de jumătate din populaţia globului -, plus doi bărbaţi, tineri.

Discuţiile sunt banale şi acoperă toate paleta de subiecte ce pot fi disecate într-o comunitate: politică, stresul cotidian, bârfe, economie. Ca-n orice conversaţie, limbajul se mai abate pe alocuri de la politeţea de convenienţă, alunecând fie spre o înjurătură, fie spre o răutate neintenţionată, dar bine plasată. Scorul e deschis.

Paraschiva (Rodica Popescu-Bitănescu) a reuşit să adune în casa ei toate “exemplarele” caracteristice perioadei prin care trece ţara asta minunată: soţia de diplomat (Eugenia Maci), părăsită şi de copil, şi de soţ (amândoi fiind workaholici); femeia de afaceri (Cezara Dafinescu), căreia nu-i lipseşte nimic, nici măcar scrupulele; nepotul (Andrei Duban), care-i cântă în strună, câteodată cam fals şi doar pentru că aşteaptă clipa în care va moşteni bunurile mătuşii; prietena care-şi găseşte alinarea în alcool (Ecaterina Nazare); şi un cuplu de tinerei (Oana Vânătoru şi Eduard Adam): el idealist, ea cu povara înşelăciunii pe suflet.

“Încă-i bine”, noua premieră de la Naţional, îţi aduce pe scenă un grup omogen, un text cu momente de vârf, dar şi cu stropi de plictis (ce vor dispărea, mai mult ca sigur, pe măsură ce piesa se rodează), un dialog bine închegat, un joc excepţional al Ecaterinei Nazare, al Rodicăi Popescu şi al lui Andrei Duban (o surpriză pentru mine), dar şi o notă falsă în repertoriu: Oana Vânătoru. De apreciat documentarea Rodicăi Popescu- Bitănescu, cea care semnează atât scenariul, cât şi regia, şi ancorarea ei în realitate. Este o personalitate care şi-a dedicat viaţa scenei, fără a se rupe de problemele cotidiene.