Aseară am trăit una dintre cele mai mari dezamăgiri din ultima perioadă. O dezamăgire ramificată, pentru că ea s-a datorat atât actorului (Horaţiu Mălăele), cât şi publicului (în majoritate tânăr şi evident fără exerciţiul mersului la teatru). Bancurile răsuflate şi poantele pe care le-am auzit înainte de ‘89 fie la Grădina Boema, fie în programele de revelion ceauşiste, erau ca trufandalele pentru puştii care nu se duc la teatru decât de Ziua Bucureştiului (când intrarea este liberă) sau atunci când părinţii catadicsesc să-i cultive cu forţa.
“Regalul” – cu ghilimele, pentru că şi roialitatea eşuează – a început cu citate din “Cafeneaua” de la Bulandra. Tinerimea bucureşteană s-a amuzat copios atunci când Mălăele a definit viaţa ca fiind “o boală cu transmitere sexuală”. Mai auziseră asta pe undeva. Parcă la Alina Plugaru?! A fost un test, al cărui rezultat l-a determinat pe Mălăele să-şi adapteze memoria actoricească la nivelul sălii. Sper că asta a făcut de fapt, altfel nu are nicio scuză nici în faţa mea, nici în faţa celorlalţi (puţini la număr) deziluzionaţi. Glumiţele nesărate au continuat cu atacuri la adresa celor bolnavi de SIDA – din respect pentru ei, nu voi reda conţinutul acestora – şi au stârnit cascada de respiraţii comico-nervoase ale domnişoarei de pe rândul L. Trebuia să-şi impresioneze însoţitorii şi să se facă auzită în tot spaţiul cultural.
Nu ştiu dacă Mălăele a realizat că, mergând mai departe în felul acesta, nu face bine nimănui – nici lui, nici publicului. Cert este că hidoşenia “Sunt un orb” şi-a rupt ritmul la un moment dat, iar artistul a început să recite din Nichita Stănescu, Teodor Pâcă, Mircea Dinescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, George Astaloş etc. Cinci minute – dintr-o întreagă oră – atât l-am văzut pe Horaţiu de Mălăele. Nu ştiu unde-a fost în restul timpului, ce a căutat şi ce-a vrut să găsească.
Şi pentru că el a terminat în versuri, închei şi eu acest post la fel:
“Joc de cuvinte, fără sfârşit. / Un număr de actor pe o scenă pustie, / Cine mi-a dat acest rol, tocmai mie?”
Textul integral este disponibil aici.
2 raspunsuri pana in prezent ↓
1 Anuska // Sep 22, 2008 at 6:10 pm
Pacat.Daca si un actor de talia lui Malaiele isi doreste ca tot publicul sa fie de partea lui,pacat.Caci pana la urma e mai bine sa joci cu sala aproape goala,dar cu spectatori ale caror minti sunt pline.
2 admin // Sep 23, 2008 at 8:38 am
Şi mai trist este că a subliniat de trei ori faptul că, intrarea fiind libera, spectatorii au primit cât au plătit. A, şi încă un citat din ilustrul orb: “Dacă mai este cineva în sală pe care NU l-am jignit, îmi cer scuze.”
Leave a Comment