Hai la teatru

Ultima piesă a Teatrului Naţional din Bucureşti a avut premiera aseară şi se intitulează “Şapte dintr-o lovitură“. Nu vă duceţi cu gândul la isprava croitoraşului viteaz, pentru că nimic nu leagă cele două istorii. Decât, poate, faptul că cele şapte personaje din scenariu au picat în plasă ca musca-n lapte.

Televiziunea, o ştiţi deja, este în luptă permanentă cu audienţa. Operatorii, jurnaliştii, specialiştii în marketing, producătorii – toţi pretind că rodul efortului lor răspunde nevoilor publicului şi că ceea ce fac ei este pe placul telespectatorilor. Paranteză: eu am dubiile mele, izvorâte din faptul că, de când mă ştiu, nu m-a întrebat nimeni niciodată ce-aş vrea să văd la televizor.

Ei, dragii mei, de la această axiomă pleacă şi Lia Bugnar cu scenariul ei. Producătorul general, un misogin spurcat şi lipsit de orice emoţie, “încurajează inventivitatea şi imaginaţia” colegei de serviciu, Marina (Victoria Dicu). Biata femeie caută prin unghere de cerebel şi propune organizarea unui casting pentru o telenovelă imaginară. Formula de concurs este de tip Big Brother. Patru bărbaţi şi trei femei sunt forţaţi de împrejurări să accepte să stea încuiaţi între patru pereţi, fiind filmaţi non-stop, totul transmiţându-se în direct. Publicul îşi poate alege favoriţii în funcţie de propriile criterii (care nu se cunosc şi chiar dacă s-ar ştii, oricum nu interesează pe nimeni).

Ca şi în viaţa de dincolo de ecran, pe nimeni (din televiziune) nu interesează care sunt problemele celor 7, ce caută, ce le trebuie, ce tip ce personalitate au. Psihologul? O fi bun, dar ne putem descurca şi fără el. Finalul demonstrează cu vârf şi îndesat că lucrurile nu stau chiar aşa.

Şapte tineri se luptă să-şi schimbe destinul, fiecare cum poate: cu ironie, cu pumnii, cu nurii, cu inocenţă, cu talent, cu inteligenţă sau cu indiferenţă. Cei şapte nu sunt aleşi pe baza studiilor demografice (altfel proporţia 4 bărbaţi – 3 femei ar fi fost inversă), dar ei reflectă “piaţa”: Ema (Lia Bugnar) femeia lipsită de scrupule, ferm hotărâtă să ajungă pe sticlă indiferent de numărul şi durata contactelor sexuale; Bobo (Florin Lăzărescu) shmekerul, băiatul de cartier, “procurorul” care-ţi poate face rost de orice contra unei sume considerabile; Gabi (Mihai Calotă) naivul dornic să iasă din anonimat; Nick (Alexandru Nedelcu) causticul, cel care face mishto de tot, dar mai ales de prostia celor care se uită la mizeriile televizate; Fefe (Ana Macovei) lesbiana care se droghează; Clara (Carmen Ungureanu) artista care-şi doreşte o harpă la care să poată cânta în concerte; Luca (Alex Moustache) intelectualul visător, profund şi singuratic.

Piesa este ca o sinusoidă şi conţine secvenţe de grup sparte de monologuri, momente de haz nebun urmate de pauze plictisitoare (din fericire, scurte şi foarte puţine) sau bucurii efemere care precedă clipe de dramă. Dintre actori, câţiva sunt aplaudaţi la scenă deschisă: Florin Lăzărescu, Lia Bugnar, Mihai Calotă şi Carmen Ungureanu. Alexandru Nedelcu ţine şi el aproape. Din punctul meu de vedere, Ana Macovei nu este deloc convingătoare. Nu poţi interpreta rolul drogatului intrat în sevraj fără o documentare serioasă în prealabil.

“Piesa este scrisă anume pentru actorii nou sosiţi în trupa TNB”, ne spune comunicatul de presă. Le urăm bun venit şi multă putere de muncă. Repet: multă putere de muncă. Pentru că talentul unui actor de la TNB trebuie desăvârşit. Aşa cere publicul…

Fotografiile sunt preluate de pe site-ul Teatrului Naţional Bucureşti. Mai multe imagini aici.