Comments on: “Tu te-ntreabă şi socoate ce e rău şi ce e bine”

By: hailateatru

hailateatru — Tue, 17 Feb 2009 10:21:59 +0000

Domnule Vasile, scuzele sunt acceptate. Eu sunt de parere ca nicio persoana nu trebuie jignita, indiferent de locul sau in sala de spectacol sau in societate.

Lucru care nu pare sa fie inteles sau acceptat, dupa cum vedeti, de multi spectatori. De fapt, de unul singur, cu identitati multiple. Iar aici ma adresez acelei persoane care, sub nume diferite – traiasca Internetul si facilitatile pe care ti le ofera! – si-a golit tolba de sageti in ograda mea.

Daca ceea ce s-a intamplat in partea de improvizatie (de unde stiu? sa-l numim exercitiu.) tine de regizoare, actorul nefacand altceva decat respectand cu strictete indicatiile acesteia, atunci jos palaria, domnule Corbeanu. Conform codului deontologic international al actorului (pentru ca un astfel de document nu exista in Romania), v-ati achitat cu succes de sarcina.

Persista intrebarea: au fost indicatiile regizoarei sau a fost aportul direct al actorului? Raspunsul, ca si textul de altfel, este in mainile lor.

Domnule Vasile, aveti o invitatie deschisa la un ceai. Putem stabili detaliile pe email, daca sunteti de acord.

By: vasile

vasile — Mon, 16 Feb 2009 22:22:49 +0000

Va cer iertare doamna, care ma gazduiti cu vorbe, pentru a nu fi retinut sau remarcat ca sunteti o doamna (nu stiu daca e suficienta scuza ca internetul e un mediu impersonal).
Sunt in oarecare masura de acord ca specatorul nu ar trebui jignit (si nu pentru ca el e platitor de bilet, ci faptul ca asistenta sau participarea lui se intampla cel mai adesea cu inima deschisa si cu bucurie sau emotie). Dar spectatorul poate fi, cred eu, provocat in mod inteligent si subtil. Ceea ce n-as spune ca s-a intamplat in cazul discutat, desi colaborarea publicului mi-a parut a fi deschisa si-ar fi meritat pretuita si speculata, repet, inteligent.
De pilda, pe Razvan l-as fi intrebat poate daca crede ca experimentul e real sau jucat?, sau daca arata plauzibil?, sau daca 200 de oameni din public pot fi manipulati prin teatru?, sau pot fi speriati, timorati, jigniti si asta va duce la rezultate convingatoare?, sau despre ce s-o fi intampland in mintea unui acuzator public (care o fi cel mai ingaduitor om din lume altminteri) sau in mintea aparatorului unui criminal (care stie detaliile crimei, dar e pus in situatia de a-si apara clientul). Posibilitatile sunt minunate, dar momentul a fost irosit.
Eu nu m-as intreba pana la urma decat daca momentul cu pricina a fost sau n-a fost teatru.
Cu scuze, inca o data, dar si cu bucuria ca discutia asta se intampla.

By: si eu

si eu — Mon, 16 Feb 2009 21:27:07 +0000

domnule care sunteti defapt o doamna(sau …nu * trimitere la prima postare), termenul de patachina apare in textul lui Visniec si nu trebuie luat ca pe o ofensa. plus ca nu sunt atat de sigur ca a-ti stii dv unde s-a facut improvizatie si unde nu…….eu va rog sa lasati comenatriile astea de orgoliu si de *mandrii lezate si mai mergeti inca odata la piesa asta sa va convingeti daca “aia a fost improvizatie”…