Unul dintre cele mai longevive spectacole ale Teatrului Naţional din Bucureşti, Egoistul, va fi jucat pe 22 martie a 100-a oară. Din distribuţie fac parte maestrul Radu Beligan, Simona Bondoc / Carmen Stănescu, Damian Crâşmaru, Marin Moraru, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu şi Silviu Biriş.
Textul piesei se scrie, practic, sub ochii voştri. De altfel, Radu Beligan l-a întâlnit în urmă cu aproape 30 de ani pe Jean Anouilh, autorul textului, ba chiar a asistat la o repetiţie a acestuia în calitatea sa dublă de autor-regizor. “Trebuie să fi fost o întâlnire cu totul specială“, se arată în comunicatul de presă al TNB, “pentru că astăzi, în Egoistul, parcă asistăm la o poveste scrisă de Radu Beligan sub pseudonimul Jean Anouilh.”
Într-adevăr, totul este construit în jurul relaţiei unui dramaturg cu cei din jur, fie ei prieteni sau membri ai familiei. Cu toţii se uită cu un-jind-mai-mare-ca-respectul la “creator”, aşteptând de la acesta un cec, indiferent cât de mare este suma înscrisă pe el. Pentru că sumele mici ar fi o dovadă de egoism din partea unui om de valoarea dramaturgului, iar aşa ceva este total exclus. Relaţiile de familie nu gravitează doar în jurul banilor, amanta scriitorului (Ileana Olteanu) stârnind şi ea dispreţul fostei soţii (Carmen Stănescu) şi invidia prietenului de-o viaţă (Damian Crâşmaru). Singurul personaj dezinteresat este doctorul (Marin Moraru), care îşi permite să disece lucrurile la rece şi să-i recomande pacientului său să se ferească de relaţiile de familie. De altfel, dialogurile dintre cei doi sunt şi cele mai savuroase.
Spectatorul din sală înţelege că, uneori, cei care aştern pe hârtie scenarii nu trebuie să meargă foarte departe pentru a găsi subiecte. Ele se derulează permanent sub ochii noştri. Măiestria constă în conturarea momentului, în dialogul cu tine însuţi şi în credibilizarea personajelor.
La una dintre reprezentaţiile de la finele anului trecut, în sală fiind, am trăit momente diferite: de stimă profundă faţă de prestaţia de excepţie a marilor actori (Radu Beligan, Marin Moraru, Carmen Stănescu, Sanda Toma, Damian Crâşmaru) pe care i-am văzut de atâtea ori împărţind fără urmă de egoism din prea-plinul talentului lor; de indulgenţă faţă de teatralitatea Cesoniei Postelnicu, de prezenţa emfatică a lui Mihai Niculescu şi de jocul neverosimil al lui Silviu Biriş; de nostalgie (momentul în care Marin Moraru se aşează relexat pe scaun şi începe să-şi descarce sufletul aduce atât de mult cu rolul lui din Monstrul); de bucurie enormă pentru că am reuşit să prind bilete la o piesă care se joacă, de ani de zile, cu casa închisă.
7 raspunsuri pana in prezent ↓
1 Ioana Calomfir // Mar 24, 2009 at 9:38 pm
Cat timp consideram ca acest spectacol este unul valoros, nu e corect sa ne lasam orbiti de anvergura numelor vedetelor de pe afis. Un spectacol reusit presupune o echipa de actori, o scenografie, un regizor, un compozitor care sa participe la nasterea actului artistic IMPREUNA. Este injust sa laudam la nesfarsit meritele unor artisti deja consacrati ale caror talent si experienta sunt deja cunoscute publicului si sa omitem cu obstinatie sau rea vointa aportul adus de cei care deservesc rolurile secundare. Spre exemplu Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu si Silviu Biris nu trebuie discreditati doar pentru ca in acest spectacol sunt colegi de scena cu maestrii precum Radu Beligan sau Marin Moraru. Personalitatea acestor acestor repere ale teatrului romanesc nu diminueaza cu nimic talentul mai tinerilor lor colegi. Restul e tacere…
2 hailateatru // Mar 25, 2009 at 10:01 am
Ioana, te-as ruga sa citesti cu atentie articolul de fata, eventual si altele. Discreditat nu este nimeni, hai sa nu exageram. L-am vazut pe Silviu Biris si in Pijamale, de exemplu, unde a jucat extraordinar. In Egoistul, insa, nu mi-a placut. Dupa cum nu mi-a placut nici Cesonia Postelnicu.
Cat despre valoarea unui spectacol, vorba lui Lao-Tzi: “Opt spite se intalnesc intr-un butuc; / Pe nimicul din el se sprijina utilitatea carutei.”
3 Lavinia // Mar 26, 2009 at 12:36 pm
Ioana, sigur ca si cei tineri sunt talentati, dar nu toti. Asa cum, indiferent de varsta sau harul cu care esti inzestrat, unele roluri ies prost. Sunt regizori care au facut spectacole geniale, iar pe altele le-au ratat. Ca dovada ca cel/cea de mai sus il lauda pe Silviu in alt spectacol (Unde se joaca Pijamale??? Vreau sa vad!). Si mie mi-a placut Egoistul foarte mult, dar nu am vazut cu Moraru. L-au inlocuit pe Fotino cu el? Chiar m-as duce sa-l mai vad ,au trecut multi ani de cand se joaca. Pe Ileana si pe Sillviu i-am vazut in spectacolul lui Dan Tudor, foarte misto!
4 admin // Mar 26, 2009 at 6:11 pm
Lavinia, Pijamale se joacă la Teatrul Metropolis. Urmăreşte programul nostru săptămânal. Va urma şi cronica în curând.
5 egoistul // Apr 22, 2009 at 2:12 am
ne bucuram ca acesta filmare (desi ilegala) foloseste, facand o reclama pozitiva acestui spectacol cu adevarat aparte.
6 hailateatru // Apr 22, 2009 at 8:16 am
@Egoistul: ilegalitatea ar trebui sesizata de catre detinatorii drepturilor de autor celor de la YouTube. In mod cert acestia ar retrage-o de pe site si l-ar bana pe cel care a postat-o.
7 Damian // Dec 15, 2009 at 1:06 am
voi vedeti ce tampenii spuneti aici? vorbiti de ILEGALITATE? Ce ILEGALIATEA OAMENI BUNI???? Faptul ca este pusa o frantura dintr-o piesa de teatru pe Youtube este ilegalitate?? Nu e suficient ca acesti monstri sacri NU APAR aproape deloc pe Internet??? E plin de pornografie si manele, iar postarea asta trebuie retrasa de pe site????
Leave a Comment