Hai la teatru

La UNATC, sala Ileana Berlogea, se joacă zilele acestea “Croitorul de dame” de Georges Feydeau, avându-i în distribuţie pe studenţii Adrian Bogdan (Bassinet), Mihai Costache (doctorul Moulineaux), Oleg Apostol (Aubin), Adrian Şerban (valetul Etienne), Adelaida Perjoiu (scoara, Madame Aigreville), Alice Nicolae (Suzanne), Luminiţa Bucur (Rosa), Raluca Caragioiu (Yvonne), Aura Calancea (Madame D’Herblay) şi Daniel Dobre (Pomponnette). Textul a fost scris în 1889 şi i-a adus lui Feydeau primul succes public din carieră.

Totul pleacă de la călcatul strâmb al doctorului Moulineaux care, la numai şase luni de la căsătorie, îşi petrece o noapte la un bal, alături de doamna Aubin. Etienne, sluga blândă, inteligentă şi interesată de propria bunăstare, încearcă să păstreze aparenţele şi să salveze onoarea doctorului. Doar că ziua proastă începe, ca şi cea bună, de dimineaţă: nu numai că soţia doctorului descoperă “păcatul”, dar mai vine în vizită şi soacra păcătosului. Şi cum prima minciună nu este niciodată ultima, bulgărele de zăpadă începe că capete dimensiuni gigantice.

Lucrurile se complică exponenţial în momentul în care Bassinet îşi manifestă intenţia de a închiria un apartament – fost atelier de croitorie – situat la demisol. Apare concurenţa pe piaţa imobiliară între Moulineaux, aflat în căutarea unui cuibuşor de nebunii, şi soacra lui, care vrea să stea departe, dar suficient de aproape, de problemele conjugale cu care se confruntă fiica sa. Fostul atelier de croitorie se transformă, aşadar, în scena unei comedii de situaţie pe care se întâlnesc toate personajele, toate interesele şi tot amorul franţuzesc, indiferent de vârstă, ocupaţie şi sex.

Doctorul devine croitor, soţul amantei are la rândul său o legătura extraconjugală, soacra nu mai ştie ce să înţeleagă din întreaga tărăşenie, iar cele două cliente nemulţumite (mă rog, una dintre ele a fost la naştere “client”) pică în lapte ca muştele nevinovate.

Chiar dacă unele momente şi-au pierdut din savoare din cauză că n-au fost speculate la potenţialul real, în timp ce altele au fost marcate de stângăcii, trebuie apreciat efortul tuturor studenţilor şi candoarea unora dintre ei. Adorabil mi s-a părut Mihai Costache, un tip cu atâta bun simţ încât evita cu disperare să pună mâna pe formele partenerelor. La fel şi Adrian Şerban, emoţionat ca un elev de clasa I-a la primirea coroniţei. Cea mai dezgheţată a fost Adelaida Perjoiu sau mâna de fier din mănuşa de catifea. Dacă ar fi să reproşez ceva spectacolului în sine, atunci m-aş duce direct la final şi anume la momentul coregrafic, acolo unde se vede lipsa de mobilitate şi de antrenament sau, altfel spus, chiulul de la orele de sport din şcoala generală şi din liceu.

Dar cum toţi cei enumeraţi la început sunt în căutarea propriului drum spre marile scene, să avem puţintică răbdare. Iar voi, stimabililor, daţi-i înainte!