Hai la teatru

Cunoaşteţi continuarea şi chiar aşa veţi spune după vizionarea piesei 20 de minute cu îngerul de Alexander Vampilov, montată la UNATC de Vlad Cristache şi cu o distribuţie formată din Vasile Flutur, Cosmin Natanticu, Silviu Debu, Anca Dumitra, Alice Nicolae, Ionuţ Vişan şi Sergiu Fleşner.

Doi beţivi au nevoie de trei ruble pentru a-şi cumpăra o sticlă de votcă. În camera de hotel în care sunt cazaţi e plin de “morţi” (sticle goale) ce-ţi amintesc de-un banc care circula pe vremea lui Ceauşescu: Ce să fac, dom’le, am salariu bun, mai iau câteva sute de lei pe lună de pe sticlele goale şi tot nu m-ajung cu banii. Da, în anii aceia sticlele de sticlă, dacă-mi este permisă exprimarea, erau reciclate.

Beţivii noştri, oameni ai muncii de altfel, încearcă disperaţi să găsească o soluţie care să-i scoată din impas. Să sune la fabrică nu merge, pentru că este duminică şi e-nchis. Să-i trimită o telegramă mamei (cam atât ar lua pe sticlele goale, cât să dea pe-o telegramă) nu se poate pentru că… e duminică şi e-nchis. Violonistul din camera alăturată nu vrea să le dea bani cu împrumut, camerista nici nu se gândeşte, deci n-au decât să scoată capul pe fereastră şi să strige la lumea de pe stradă. Nimic nu prevesteşte caznele la care va fi supus “îngerul” (Ionuţ Vişan), mai precis singurul om de pe stradă care dă curs strigătului de ajutor.

Povestea e construită cu un umor desăvârşit şi cu un joc foarte bun al studenţilor, iar scenografia (semnată tot Vlad Cristache), compusă din piese mobile aparent fără nicio legătură între ele (o fereastră, o uşă, o scară dublată de un closet etc), sugerează un ambient care se încadrează perfect în montajul regizoral. Este a treia oară când îl văd pe Flutur şi scorul este 2-1 în favoarea lui. Surpriza, de data aceasta, vine din partea lui Ionuţ Vişan, a lui Sergiu Fleşner, dar şi a lui Vlad Cristache.

Nu vreau să deconspir mai mult despre subiect pentru că este păcat să nu mergeţi să vedeţi spectacolul, dar vreau să vă avertizez că pe alocuri acesta conţine şi o serie de acte de violenţă explicită. În rest, talent mult (actori şi regizor), muncă din belşug, haz cât cuprinde, ironii amare, mustrări de conştiinţă şi judecăţi de valoare. Un spectacol bun, care lasă ceva în urma lui.