Hai la teatru

“Ia să vedem acum cum păcălim timpul acesta leneş decât cu desfătare.” Aşa îşi începe Prologul (Mircea Constantinescu) povestea. O scurtă introducere şi ajungi direct în Scena a II-a, Actul I al Visului unei nopţi de vară. Sau, după cum spune un personaj (Gutuie), “în cea mai lamentabilă comedie şi cea mai cruntă moarte a lui Pyram şi Thisbe.”

Pyramus & Thisbe 4 You este cea mai nouă producţie a lui Alexandru Dabija montată pe scena Teatrului Odeon din Bucureşti. O comedie cruntă, o şaradă pe alocuri, un spectacol în toată regula. Deci: nu trebuie ratat.

Primele care intră în scenă sunt doamnele. Îşi cară recuzita şi costumele în cărucioare şi aproape că aduc cu raţele crăcanate din “101 dalmaţieni”. Dabija demonstrează că Lear-ul lui Andrei Şerban este doar un prolog al lui Pyramus & Thisbe şi că legătura lui Shakespeare cu femeile este mai strânsă ca niciodată.

În prima scenă, Dorina Lazăr (Gutuie) îşi joacă rolul zilnic de “coordonator de echipă” – astăzi director de teatru, căutând să facă pace între… prefer să folosesc cuvântul “orgolii” şi talente mai mult sau mai puţin evidente.

Urmează apoi tabloul doi, care este în sine o radiografie a ceea ce se întâmplă de fapt în şcoala de teatru şi mai apoi în culise. Gutman (Ionel Mihăilescu) poate fi la fel de bine profesorul trăznit sau regizorul egocentric care propovăduieşte doctrine şi curente abstracte, absorbite cu nesaţ de prea-naivele studente sau actriţe aflate la început de drum.

Varianta a treia aparţine minorităţilor conlocuitoare care înţeleg cât vor şi spun ce le taie capul, oricum nu pricepe prea multă lume ce vorbesc. Ungurul (Pavel Bartoş) cedează doar când “majoritatea” (formată din moldoveni) devine violentă. Pentru că da, calmul proverbial al moldovenilor ajunge şi el la un liman.

În final, vine rândul adevăraţilor meşteri să intre în scenă. “Meşteri”, nu “maeştri”, pentru că rolurile sunt acum interpretate de maşinişti. Doar pentru acest sfert de spectacol şi merită să vezi Pyramus & Thisbe de câteva ori.

Cele patru momente sunt diferite nu doar prin actorii care joacă, ci şi prin traducere. Andrei Marinescu, traducătorul, a reuşit să obţină patru variaţiuni pe aceeaşi temă, iar Dabija – patru contexte separate.

Singurul care acuză mereu aceeaşi problemă, indiferent de cine îl interpretează (Ana Maria Moldovan, Rodica Mandache, Gabriel Pintilei sau maşinitul Nicu Coman) este leul: uită de rupe pământul. Şi nici măcar euro nu-l ajută…