Hai la teatru

Georg Büchner s-a născut în anul 1813, iar la 23 de ani – după ce studiase, la insistenţele tatălui, zoologia şi anatomia comparată – scria deja Leonce şi Lena, o comedia romantică. Nu era la prima încercare – cu un an înainte, terminase în doar cinci săptămâni tragedia Moartea lui Danton, textul fiind inspirat de Revoluţia Franceză. Motivaţia principala care a stat în spatele comediei L&L a fost o competiţie literară, numai că lucrarea a fost trimisă după termenul limită, fiindu-i returnată lui Buchner fără să fi fost măcar citită.

La numai 24 de ani, Buchner avea să moară de tifos; şaizeci de ani mai târziu, Leonce şi Lena a fost jucată pentru prima dată în faţa publicului german, iar un secol mai târziu textul avea să fie tradus în limba engleză.

Anul 2009 i-a adus pe Leonce şi pe Lena pe scena Teatrului de Comedie. Ileana Lucaciu, criticul de teatru cunoscut mai ales prin articolele publicate în România Liberă, aminteşte pe blogul personal că textul a mai fost montat înaintea lui Horaţiu Mălăele – care semnează noua versiune regizorală – de Liviu Ciulei, de Alexandru Dabija şi de Felix Alexa. De data aceasta, actorii au opţiunea de a zburda prin text, uneori după bunul plac, sarcină de care se achită unii cu mai mult, alţii cu mai puţin succes. Simţi asta din reacţia publicului, şi acesta divizat “după vorbă, după port.”

Ce-l uneşte pe Büchner – în afara textului, desigur – de jumătate dintre actorii aleşi de Mălăele ? Vârsta. Detaliu care nu pare să-i împiedice pe Lari Giorgescu, Crina Semciuc, Meda Victor sau Bogdan Cotleţ să lase o impresie bună. Bună, nu foarte bună, pentru că uneori se întâmplă să uite să frâneze şi apelează în exces la inspiraţia de moment. Cu alte cuvinte, încalcă una dintre poruncile cuprinse în decalogul regizorului: „Nu te întinde prea mult. Riști să-ți pierzi controlul granițelor”.

Leonce şi Lena 2009/2010 depăşeşte bariera scenică. Actorii comunică direct cu publicul, se mişcă prin sală şi demonstrează că sunt la curent cu noile experimente politice ale poporului pe care îl reprezintă. Ba şi criza economică, cu efectele ei sociale, sunt amintite. Din păcate, deşi publicul gustă din plin amarul dulce-acrişor al replicilor improvizate, acestea fură din romantismul epocii în care a fost scris textul.

Mi-au plăcut foarte mult costumele executate de Georgiana Săvuţa. Sunt fluide, din fibre naturale cărora li s-a păstrat culoarea şi susţin foarte bine personalitatea fiecărui interpret.

Delicioşi au fost Dorina Chiriac – care, deşi are un rol lipsit de importanţă, confirmă teorema “the devil is in the detail” – şi Şerban Georgevici – ajutat extraordinar de costum.

„Mă întorc spre Casandra, din când în când, pentru a mă întâlni cu locul revelației mele din primăvara ploioasă a anului 1971”, mărturisește „Horațiu despre Mălăele” în cartea cu același titlu. Declarație transpusă în fapte, iată, și în Leonce și Lena, în care Mălăele a lucrat din nou cu Aylin Cadâr și cu Meda Victor, două actrițe care fac deja parte din formula de lucru a regizorului HM. Pe prima o mai puteți vedea alături de mentorul său în Lecția, la Teatrul Național din București, iar pe Meda Victor – pe scena Teatrului Metropolis sau a Palatului Național al Copiilor, în Podu lui Paul Ioachim sau în filmul Nunta mută, toate fiind amprentate regizoral de același „orgoliu al modestiei”: Horațiu. Sau e Mălăele?”