Hai la teatru

Dacă primăvara se lasă aşteptată la propriu prin ţara asta, punându-ţi la încercare toate dispoziţiile, indispoziţiile şi predispoziţiile, dar mai ales poziţiile, iată că prin teatre adie vânt de nou şi bun, doar-doar om lăsa baltă toate dez/interesele şi ne-om urni prin nămeţi şi ger şi vânt şi ne-om aşeza cât mai aproape de scenă, locul în care adevărul este mereu diferit pentru fiecare spectator în parte.

# Cu Câtă speranţă aşteptăm anotimpul florilor? Cantitatea pare să-l frământe şi pe regizorul Radu Afrim care, lucrând la spectacolul omonim ce va fi prezentat în premieră pe scena Teatrului Odeon din Bucureşti pe 13, 14, 17, 20 şi 20 februarie, se întreabă Câţi oameni se trezesc dimineaţa cu speranţa că? Şi câţi ştiu că atunci când speră o fac pe propria răspundere? Şi mai ales câţi ştiu gestiona decepţia provocată de ceea ce patetic numim “năruirea speranţelor”? Oamenii din cele 20 de texte scurte pe care le-am ales nu cer mult. Unul speră să-şi găsească un tovarăş care să-l însoţească în fabuloasa călătorie pe trecerea de pietoni, altul speră să-şi vadă nevasta în lada neagră plină de diamante înşelătoare a magicianului, o actriţă speră să înveţe un cântec până la capăt fără să falseze sau să danseze bossa nova “cu toate mişcările“, altul speră cu toată fiinţa să primească o pălărie blue care provine din capătul Australiei, o profesoară de geografie speră să convingă lumea că pământul e plat şi chiar reuşeşte, un visător speră ca vânzătoarea de hot dog să se transforme în Caroline de Monaco, un exaltat speră să intre în pielea unui bărbat doar pentru a atinge sânii soţiei acestuia, o femeie “vrea o schimbare/ viaţa mea e o ratare”, un bărbat speră să îşi recupereze portmoneul uitat la o fostă iubită în urmă cu câteva decenii. Şi-apoi câtă speranţă a intrat (şi a ieşit) cândva pe uşile din decorul nostru… uşi luate de la case demolate. La asta v-aş ruga să vă gândiţi când nu se vorbeşte în scenă… (Sursa: ArtAct Magazine).

# Tot Radu Afrim şi tot Teatrul Odeon sau, cu alte cuvinte, ministagiunea Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ în Bucureşti. Perioada de desfăşurare: 22-28 februarie, locaţia… Aţi ghicit: Odeon. Primul spectacol, cel din 22 februarie? Evident, Herr Paul, în regia lui Radu Afrim. Programul complet include 6 spectacole cu 13 reprezentaţii (sunt spectacole care se vor juca şi de două ori în aceeaşi zi). Aşadar: luni 22 şi marţi 23 februarie, la orele 18:00, respectiv 21:00, se joacă Herr Paul de Tankred Dorst, traducere Victor Scoradeţ, cu Cezar Antal, Lucreţia Mandric, Matei Rotaru / Horia Suru, Isabela Neamţu, Nora Covali, Andrea Gavriliu. Regia Radu Afrim. Scenografia Iuliana Vîlsan; coregrafia Andrea Gavriliu; sound design Radu Afrim. Miercuri 24 februarie, ora 18:00 şi 21:00,  Soldaţii de Zalán Tibor, traducere George Volceanov. Cu Tudor Tăbăcaru, Loredana Grigoriu, Cezar Antal, Nora Covali, Andrea Gavriliu, Horia Suru, Victor Giurescu, Rareș Pîrlog, Dan Grigoraș, Daniel Beșleagă, Dragoș Ionescu, Florin Mircea jr, Cătălina Ieșanu, Isabela Neamțu, Ecaterina Hâţu. Un spectacol de Szabó K. István, muzica Ovidiu Iloc, coregrafia Andrea Gavriliu, scenografia: Csiki Csaba. Joi, 25 februarie, ora 18:00 şi ora 21:00, OO! creație colectivă după Ion Creangă, cu Nora Covali, Ecaterina Hâţu, Cătălina Ieşanu, Loredana Grigoriu, Andrea Gavriliu, Cezar Antal, Daniel Beşleagă, Ionuţ Cucoară, Dragoş Ionescu, Tudor Tăbăcaru. Regia: Alexandru Dabija, scenografia: Ioan Murariu. Vineri, 26 februarie, ora 19:00,  Cu dragostea nu-i de glumit de Alfred de Musset, traducere Em. Serghie și S. Calimachi, cu Andrea Gavriliu, Isabela Neamţu, Adina Suciu, Nora Covali, Cătălina Ieşanu, Ecaterina Hâţu, Dragoş Ionescu, Victor Giurescu, Cezar Antal, Tudor Tăbăcaru, Ionuţ Cucoară, regia Alexandru Dabija, scenografia Ioan Murariu. Sâmbătă, 27 februarie, ora 18:00 şi 21:00, Râs nervos, de Christopher Durang, traducere Raluca – Dumitrița Neamţu, cu Isabela Neamţu și Cezar Antal, regia și scenografia: Szabó K. István. Duminică, 28 februarie, ora 18:00 şi 21:00, Cinci minute miraculoase în Piatra Neamţ, de Peca Ştefan, cu Cezar Antal, Nora Covali, Andrea Gavriliu, Ecaterina Hâţu, Dragoş Ionescu, Isabela Neamţu, Tudor Tăbăcaru, Teodora Andreea Răucă, regia Ana Mărgineanu, decor: Ioan Murariu, aranjament muzical: Cezar Antal, mișcare scenică: Andrea Gavriliu, design grafic: Jonathan Wise.

# Primul mărţişor este oferit spectatorilor, indiferent de sex sau de vârstă, de către Teatrul Naţional din Bucureşti care, în seara zilei de 2 martie, ne ademeneşte cu “un spectacol pe care, dacă-l rataţi în Bucureşti, cu siguranţă veţi merge să-l vedeţi în Bulgaria“. Formularea aparţine celor de la TNB. Exilaţii (text Ivan Vazov, regia Alexander Morfov) “prezintă vieţile câtorva refugiaţi săraci ajunşi în România cu gândul de a declanşa o revoluţie pentru a-şi elibera ţara de asuprirea otomană. În timpul spectacolului vom trăi alături de protagonişti povestea unui mare ideal. Tremurăm împreună cu ei de frig în timpul iernilor geroase prin care trec fără niciun ban sau căldură, le simţim foamea, alinarea şi euforia când sunt în compania compatrioţilor; şi le înţelegem dorinţa de a avea o patrie atunci când stăm împreună cu ei pe un mal al Dunării şi privim într-acolo unde familiile lor trăiesc sub opresiunea otomană.”

Din comunicatul de presă al TNB aflăm că Morfov aduce la Bucureşti o adevărată raritate teatrală, un spectacol aclamat în aceeaşi măsură de critici şi public, câştigător a numeroase premii. El foloseşte ingenios maşinăria incredibilă a Naţionalului şi creează doi pereţi negri gigantici care se apropie unul de altul din lateral. Pe acest chei improvizat al Dunării, bărbaţii au desenat grafitti cu creta: “Long Live Bulgaria!” şi “Libertate sau moarte”, lozinci care apar alături de “Fuck off, Sultan” şi “Only Levski!”, un slogan contemporan al echipei de fotbal Spartak Levski, una dintre cele mai populare echipe de fotbal bulgăreşti. E de asemenea o aluzie la Vasil Levski, cel mai cunoscut revoluţionar al epocii înfăţişate în piesă.