Hai la teatru

“Unora dintre actori nu trebuie să le dai dreptul la cuvânt pentru că în secunda următoare rişti să nu-ţi mai doreşti să-i vezi pe scenă“, spunea Silvia Codreanu într-un interviu acordat site-ului Eva.ro. Recunosc, cam asta a fost impresia cu care am plecat aseară de la Alice, o piesă neterminată, care a avut premiera la Teatrul Act.

Jucată într-o sală atât de goală cum nu am mai văzut-o niciodată până acum la Act, Alice… este o adaptare scenică a cărţii Călătorii cu Alice scrisă de Iosif Naghiu. Marina Constantinescu scria în România literară că “regizorul Petru Ionescu modelează scenariul şi îl adaptează, intersectând practic cele două monologuri, pentru două personaje, într-o singură voce” … “cele două personaje se suprapun, uşor, ca într-un palimpsest, şi sunt interpretate de o singură actriţă“.

Este mult adevăr în text, mult şi crud. De multe ori ai senzaţia că cineva stă cu biciul pe tine, iar după ce-ţi dă să bei o gură de apă (a se citi zâmbet), îţi aruncă o mână de sare pe rană. Glumeam, după final, că actorul trebuie să fie beat-lemn ca să gândească limpede.

Acum, după ce-am văzut spectacolul, după ce-am citit interviul amintit mai sus şi după ce-am vizionat materialul cu conferinţa susţinută de Patsy Rodenburg pentru Ted.com despre motivaţia actorului de a face teatru – pe care vă invit s-o urmăriţi până la capăt – stau şi mă întreb cât din rol este Alice şi cât Silvia Codreanu.