Hai la teatru

Follow on Twitter
Hai la teatru header image 2

Primii mei bani…

January 22nd, 2013 · 2 Comments

Undeva, cândva, cineva a pus o întrebare: cât și cum câștigă actorii? Unii au răspuns că aceștia sunt plătiți cu ora sau cu ziua, alții că banii vin la terminarea proiectului (film sau piesă de teatru). Au fost și câțiva care au spus că actorii câștigă o grămadă de bani, unii chiar milioane. De dolari.

În ceea ce mă privește, e treaba fiecăruia în parte cum își negociază câștigul, dar știind ce sume mici sunt vehiculate în România mi s-a părut mai interesant să aflu ce-au făcut actorii cu primii bani câștigați din meseria lor. Veniturile actorilor români sunt mici, iar munca lor este întotdeauna apreciată subiectiv: pe de o parte de public, pe de altă parte de angajatori. Tocmai de aceea banii, așa puțini cum sunt ei, trebuie cheltuiți cu grijă.

Pornind de aici, titlul corect al acestui material ar fi trebuit să fie “Primii lor bani”, pentru că în cele ce urmează veți putea citi o colecție de mini-povești scrise de o mână de actori despre primii bani câștigați de ei din teatru. Nu vă așteptați la dezvăluiri senzaționale; aici nu e loc de breaking news.

Vă invit, așadar, să descoperiți normalitatea din viața unor actori tineri, cu hazul sau, după caz, tristețea care se ascunde în spatele fiecărei investiții. Le mulțumesc încă o dată celor care au acceptat să scrie, unii dintre ei bucurându-se că pot participa la un astfel de material. Chapeau!

* * *

Vlad Logigan spune că prima dată a fost plătit pentru prestația actoricească “undeva prin clasa a 6-a, la Iași. Mergeam la un cerc de teatru și ne-au chemat la o televiziune locală pe câțiva, să spunem poezii la emisiunea pentru copii de sâmbătă dimineața.“

Vlad își aduce aminte că era foarte, foarte, ba chiar extraordinar de dimineață. “Până în ziua aia, fusesem convins că viața pe Terra începe după ora opt sau nouă. Luptându-ne din greu cu somnul, care părea să biruie la fiecare respirație, la fiecare clipire de gene, ajungeam la televiziunea cu pricina.”

Vlad își spunea poezia, era filmat, i se mulțumea, iar la final primea niște pungulițe cu dulciuri. Nu-și mai amintește exact, dar parcă erau niște jeleuri. “UOAH!” spune el, “plecam fericiți. Ne chemau și sâmbăta următoare.” Și se ducea. “Pentru dulciuri. Eram în stare să învățăm și poezii noi, numai să curgă în continuare chestia cu dulciurile. Ne-au chemat și-a treia sâmbătă. Ne-am dus bucuroși. Între timp aflasem și că fusesem în direct în toate acele sâmbete. Atunci am înțeles de ce trebuia să spunem poeziile când se-aprinde becul roșu.

Ei, și pentru că primeam cumva, un fel de plată pentru ‘munca’ mea, plus că fusesem în direct, m-a facut instantaneu să mă simt un adevărat profesionist al copiilor. ‘La un colț, m-am surprins zâmbind,’ vorba adolescentului miop. Trei sâmbete am avut dulciuri, a fost grozav. În a patra, au băgat dans.”

Pe Vlad Logigan îl puteți vedea la Teatrul Metropolis, în noua producție Țarul Ivan își schimbă meseria.

* * *

Ioana Blaj:

“Primii bani pe care i-am câștigat din actorie au venit după ce am facut figurație specială în filmul Boogie al lui Radu Muntean. Am aflat că o să joc în film exact în momentul în care mergeam să aflu rezultatele examenului de admitere de la UNATC. Bucuria pe care am simțit-o atunci nu poate fi exprimată în cuvinte. Banii au fost și ei bineveniți. Nu mai știu suma pe care am câștigat-o, dar știu că mi-am cumpărat un telefon Nokia 6300 pe care mi-l doream foarte mult. Șase luni de bucurie, în care mă uitam la telefonul cumpărat de mine, s-au șters în momentul în care l-am uitat într-o pereche de pantaloni care au ajuns în mașina de spălat. Evident, nu a mai funcționat și banii mei, de pe primul meu film, au fost ‘bani spălați’.”

Pe Ioana Blaj o puteți vedea la Cafe Teatru Godot și la Teatrul Apropo jucând în piesa Asta-i tinerețea noastră.

* * *

Katia Pascariu:

“Primii bani câștigați din actorie și de care îmi amintesc foarte clar sunt banii luați pe un premiu, în timpul facultății – UNATC – în cadrul festivalului de film studențesc Cinemaiubit 2004. Premiul de interpretare feminină – 5 milioane de lei vechi, premiu ex-aequo, altfel suma ar fi fost dublă….

În mod total pragmatic și neartistic, am folosit acești bani ca să-mi deschid primul cont, de fapt depozit bancar….. Acest depozit mai există, a mai crescut, dar nu în ritmul în care mi-aș fi dorit.”

Pe Katia Pascariu o puteți vedea la Cafe Teatru Godot (joacă în Copiii răi).

* * *

Nuami Dinescu:

“Primii mei bani din teatru…
 Eram la Reșița, la teatrul de stat (așa se chema atunci) și am vrut, ca tot omul, să-mi cumpăr ceva care să-mi amintească de prima mea leafă ca actor. Asta se întâmpla înainte de ’90, când aveam rație de 2 kg de cartofi și două ouă și jumătate pe lună (uneori primeam 3, depindeam de bunăvoința vânzătoarei), așa că leafa era ‘enormă’. Cu salariul mare-n buzunar, am plecat la singurul magazin din centrul orașului cu gândul să-mi cumpăr niște bijuterii, ceva…. Din păcate, până la bijuterii am eșuat într-un raion de țesături, unde am găsit o păturică frumoasă, bleu ca cerul senin… S-a ales praful de bijuteriile mele… Am avut păturica aceea cu mine în toate orașele prin care am trecut – Craiova, Brașov, București. Mi-a fost prietenă până în 2003, când a început să se destrame și ajuns să-i țină de cald cățelului Fifi.”

* * *

Sabina Brândușe:

“Eram proaspătă studentă la actorie… visele și așteptările erau atât de mari, încât zilnic urcam treptele facultății cu zâmbetul în suflet.

Prima zi de filmare a venit cu o avalanșă de emoții, întrebări și temeri: ‘o să mă descurc? Dacă nu-mi iese și o să stea toată echipa după mine?’

Proiectul a fost putin pretențios, totul a mers repede, nu și satisfăcător… nici profesional, nici personal.

Într-o vineri seara, ajunsă acasă când luna era de gardă, m-am apucat să-mi spun of-ul. Cuvintele curgeau, nemulțumirea se înflăcăra, ceara lumânărilor curgea… pe banii mei lăsați pe noptieră! Câștigul meu se topise pe margini și nimeni n-ar mai fi vrut să-mi primească banii. Luni dimineață m-am instalat în fața ghișeului unei bănci din care am ieșit bucuroasă. Am dat iama în primul magazin și mi-am luat un inel – simbol al logodnei mele cu actoria.

O lungă perioadă de timp nu m-am despărțit de inelul din argint cu patru pietre de ametist, care acum stă în cutia cu bijuterii și iese la lumină doar la ocazii cu adevărat speciale. Îl port la anumite filmări, premiere, peste tot pe unde unde contextul ‘mi-l cere’.”

Pe Sabina Brândușe o puteți vedea la ArCub în piesa Dom Juan.

Tags: alternativ · hai la teatru

2 raspunsuri pana in prezent ↓

  • 1 dana // Jan 29, 2013 at 8:22 pm

    Felicitari, Cristina!

  • 2 hailateatru // Jan 29, 2013 at 8:36 pm

    Mulțumesc, dar meritul este exclusiv al actorilor. Ei au scris, eu doar i-am împins de la spate.

Leave a Comment